Baba cu bebe

Adriana Iliescu a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind cea mai batrana femeie care a dat nastere unui copil. Povestea o stim cu totii, fiind difuzata frecvent in 2005.
Stiti reclama aia cu mosul si baba care fac cu schimbul la vizorul usii? Cam asa se plictisesc batranii si se apuca de spionat, de barfit, de... facut copii! Cum dreaq vine asta? Stiinta bat-o vina a permis acestei dereglate sa dea nastere unui copil, prin implantarea unui ovul si a spermei unor donatori anonimi, dand sperante si altor femei de varsta a 3-a, din lumea intreaga, ca se poate!

Eliza, fetita babei implineste 3 ani zilele acestea. Am fost nevoita sa fac un fotoreportaj despre acest subiect, implicit sa o cunosc pe "cucoana". Nu are telefon mobil, iar intalnirea cu ea a fost planuita cu cateva zile inainte, la domiciliul acesteia. Am asteptat-o in ziua de, la ora de , in fata facultatii unde preda, o institutie particulara de invatamant. Eram cu masina branduita de la ziar, cu sofer, redactor si tot tacamul. Am fost punctuali. Dupa ce s-a depasit cu mult sfertul academic ne-am intrebat daca senilitatea nu a facut-o sa uite despre intalnire.
A aparut totusi dupa vreo 50 de minute. Cu parul prins neglijent si buzele de un rosu aprins, cocosata, cu cateva plase in mana a urcat pe bancheta din spate. O voce pitigaiata a salutat mieros, fara sa scuze intarzierea. Degetele lungi ale mainilor galbene ca de mort, erau acoperite de inele mari, de vrajitoare. Din punga de cadouri pe care o tinea in brate se vedeau urechile unui ursulet de plus. A observat la ce ma uitam si imediat a venit si explicatia: "L-am primit de la studenti, cadou pentru aia mica. Dar ea are o gramada ursi! Si asta este mult prea mare pentru ea. Nu este adecvat varstei sale. O sa il cocot undeva pe un dulap sa il vada, dar sa nu ajunga la el."
Stomacul imi vibra, dar nu erau acei fluturasi de emotie pe care ii simti cand esti indragostit, erau molii de sila! Eram nervoasa si fiecare cuvant scos din gura mare incadrata de zbracituri a babei, ma racaia ca un "ghimpe-n coaste".
Incercam sa ma calmez spunandu-mi ca poate zambetul fetitei o sa ma inveseleasca.
"Inainte sa o luam pe Eliza de la gradinita sa mergem si la mine acasa sa ma schimb de plimbare." Ne-am conformat, ca doar trebuia sa iasa materialul. Am oprit masina in fata unui bloc din Drumul Taberei. La scara era o echipa de "tinerei" care se certau cu administratoul referitor la cineva care isi plimba cainele cu liftul si care, dupa spusele lor ar trebui sa mai plateasca inca o persoana la intretinere."
Am asteptat in masina, cam la 50 de grade celsius cat se facusera sub capota incinsa, timp de o ora si 40 de minute, sa coboare baba.
Cu aceeasi voce sacaitoare , nu se scuza, dar explica faptul ca la ea este ora mesei si a trebuit sa stea sa manance.
Ajunsi la gradinita am asteptat-o pe mumie in parculet, pana cand a iesit smucind o fetita cel putin ciudata, cu un par incalcit, prins intr-un mod foarte "coconesc". Nu a scos nici un sunet, nu a zambit, iar imaginea nu era a unui copil jucaus de 3 ani, ci mai degraba a unui aurolac cu privirea pierduta.
"Ti-ai trait traiul ti-ai mancat malaiul mamaie!". "La ce dreaq iti trebuia copil babaciune?" se auzi o voce ascunsa.
Sa arate cat de grijulie este cu fetita, a scos dintr-o sacosa o pereche de blugi trei sferturi ,cu talie joasa, sa imbrace copilul ca "deja este racoare" (Iar noi nu stiam cum sa ne mai ferim de soarele puternic de afara). Nu intelegea de ce nu ii acopera mijlocul, nu intelegea de ce sunt mai scurti,nu intelegea ce e cu moda asta, iar fetita statea inerta si astepta sa fie schimbata.
Toate miscarile pareau mecanice, fortate, smucite, nepotrivite intre o mama si un copil.
Le-am pozat, fara nici o satisfactie, fara zambet, cu o atmosfera fortata dintr-un loc de joaca pentru copii.
Mi-am spus ca fetita nu va avea nici un viitor, atunci cand mama ei tinerica va da ortul popii, intrucat aceasta nu are rude sau prieteni care i-au putea deveni tutori. Va fi tramblata prin orfelinate, iar educatia "demodata" nu o va ajuta sa se adapteze la un stil de viata modern.

Ma dezgusta articolele politicoase care vor aparea pe marginea acestui subiect, scrise intr-o maniera prietenoasa, despre cat de fericita este baba alaturi de fetita ei si invers.
Eu nu am fost fericita ca le-am intalnit. Si punct.

PERNA SI RUJ

Un titlu foarte tare pentru o carte scrisa de un om deosebit. Doctorul Cristian Andrei reprezinta mult mai mult decat un moderator de emisiuni siropoase la Antena 1. Il ascultam cu placere la radio in ultimul an de liceu, in primii ani de facultate. Ascultam in surdina "Lectii particulare" la Radio 21, ma ascundeam, era secretul meu, pe care nu trebuia sa il stie nimeni. Ascultam diverse povesti, unele chiar penibile, si mi se parea incredibil cat de frumos si convingator vorbea acest om. Mi se parea aiurea sa suni la radio si sa zici k nu ti se mai scoala sau k ai fantezii cu sora ta sau cine stie ce chestii. Nu aveam inca un gps destul de bun cu care sa navighez pe harta complicata a sexualitatii, eram reticenta la fanteziile celor care sunau, ii consideram niste perversi care nu au ce face la ora aceea tarzie din noapte... dar devoram fiecare sfat al doctorului.
Si ca si cand mi-ar fi ascultat gandurile, intr-o seara s-a vorbit despre pervesiuni. Despre reactiile iubitei cand ii spui ca vrei sa faci sex oral, sau despre reactiile lui cand ea ii propunea o partida in trei cu cel mai bun prieten al lui. Ce faci daca el sau ea nu iti imparataseste fanteziile?Treci peste ele si te plafonezi in pozitia misionarului? Fentezi si iti indeplinesti fantezia cu primul care iti iese in cale doar sa vezi cum este? Tu cum ai proceda?
Chiar daca adulterul este subiectul tratat in Perna si Ruj, trebuie inteles mesajul ce transpare, si anume: ca adulterul n-ar exista ca picanterie in acelasi spatiu unde ingredientul principal ar fi dragostea.
Chiar daca este sambata dimineata iar eu sunt la birou, intr-o redactie aproape goala, va urez, citandu-l pe Cristian Andrei "Noapte buna si....vise erotice"!