Generatia McDonalds- i'm not lovin' it!!

Începând cu 15 septembrie, în Monitorul Oficial a fost publicat Ordinul privind lista alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor pentru a avea o alimentaţie sănătoasă. Printre alimentele care au fost din start excluse în şcoli se numără: chipsurile, pizza, prăjiturile, hamburgerii, cartofii prăjiţi, foietajele, maioneza, mezelurile grase, snacksurile, sticksurile, alunele şi seminţele, dar şi băuturile răcoritoare precum sucurile acidulate.


Am dat un raid prin scoli, la 3 zile dupa publicarea Ordinului in Monitorul Oficial, mai exact pe data de 18 cand acesta intra in vigoare. Si nu orice scoli. La Caragiale am nimerit chiar la pauza, cand toata lumea se imbulzea intr-un spatiu ingust, sa prinda o punga de chipsuri si o sticla de cola. Eleva de serviciu de la Lazar, statea linistita pentru ca nu se sunase inca si avea timp sa mai ia o imbucatura din Big Mac-ul luat de peste drum. La Cervantes, directoarea parca ne-a mirosit ca suntem de la presa, ca ne-a condus direct la magazinul scolii sa ne arate ca e in renovare, si ca ei nu vand nimic interzis in scoli. Pe holuri insa elevii rontaiau diverse sticksuri si prajiturele si sustineau ca au venit cu ele de acasa.

Nu mai fusesem demult prin scoli... Mi-am amintit de liceul meu, Eminescu, ala din gura targului, chiar in centru, care acum ii zice colegiu. Tata mi-a zis sa nu dau admiterea acolo, ca sunt numai "copii de doctori si avocati" si ca o sa imi pofteasca si mie inimioara la lucruri scumpe, iar el nu isi permite sa ma tina acolo. Incapatanata cum sunt, mi-am pus ambitia si am invatat sa intru acolo, fara meditatii si fara nici o "cunostinta". Si am reusit sa intru, cu o medie destul de mare. Si tare imi venea sa ma umflu in pene cand stiam ca altii cu tot cu pregatiri suplimentare au picat.

Aveam o rulota in fata liceului, unde vindea o doamna blonda cu o alunita mare pe fata. Pauza era mereu prea scurta, si trebuia sa faca fata la toti adolescentii aia pofticiosi, unul vroia un corn cu mac, altul vroia o ciocolata, altul un suc...Nu prea se vindea cola pe atunci, strangeam etichetele de Frutti Fresh sa castigam marea cu sarea si beam la porcarie din aia colorata de ne venea rau. Asta cand ne permitea alocatia. Eh, cine avea "venituri mai mari" isi lua si vreo 5 tigari la bucata, Lucky Strike sau Kent. Imi amintesc perfect ca un corn costa 5 mii de lei. Da' era corn din ala mare, in forma de semiluna, impletit frumos, cu miere deasupra si mac sau susan la alegere. Si o tigara vreo 3 mii. Cand primeam si eu bani de la ai mei, cam o data la doua trei zile,puteam sa imi iau cam de-un corn jumate' asa. Invatam undeva la etajul 3. Pana ajungeam in clasa, de multe ori, ajungeam doar cu un colt de corn, pentru ca trebuia sa existe macar un coleg infipt, care sa isi fi dat banii lui pe tigari, dar ii cam chiorlaiau matzele, si rupea "o gura" de la tine. Inghiteam in sec, le dadeam sa socializez. Cu pachetelul daca veneai de acasa, trebuia sa mananci pe furis, daca nu vroiai sa se faca misto de mama ta.
Ce mai tura vura, daca nu aveai bani de croisante, k alea erau "la moda" atunci, erai un tocilar, pampalau, si nu aveai acces in wc-ul de socializare unde se fuma si se puneau la cale farse. Nu mergeai nici in "Dana" sau in "Colierul"dupa ore sa bei "cola". Sa stai vreo 2 ore in fata unei sticle de cola, echivala cel putin cu apa "Evian" ceruta cu gheata si lamaie pe vreuna din terasele de pe Beller-Dorobanti. Daca cereai bere, deja erai bastan, erai vazut ca bautor de Jack cu Red Bull.

Pana sa imi dau bacul , tocilara din mine deja se transformase intr-o tipa "de gasca". Ma cam mustra constiinta cand imi dadeam banii pe tigari, ci nu pe corn, cand o sunam pe mama de la telefoane cu fise si ii ziceam ca mai stau cu colegele prin parc pe la Unirii, cand eu eram de fapt in bar, cu cola in fatza. Mama, imi cer iertare acum, era mai bine sa te ascult, poate ca azi nu mai dadeam cate 2-3 milioane pe luna pe tigari, si mancam micul dejun, nu bagam cola pe stomacul gol sa ma trezesc.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu mereu imi gasesc scuze ca nu am timp sa mananc. Mi se strica de multe ori laptele in frigider, cutie nedesfacuta, in speranta ca maine ma voi trezi mai devreme sa imi fac cereale cu lapte. Dar maine sunt deja prea obosita si in loc de micul dejun mai trag cu dintii de un sfert de ora de somn. La serviciu cand incepe sa imi cante stomacul de foame sun si eu la diverse firme de catering ca sa ascult aceeasi placa, precum au comenzi multe si vin cam intr-o ora. Pai da, ca la noi in Pipera, nu s-a inventat chioscul cu rosii si branza. Si pana vin aia cu comanda, dai o fuga pana la "tonomatul" cu dulciuri, si rontzai un Snickers ceva. Cand soseste mancarea, care oricum e rece, n-are sare nici piper, snitzelul este facut cu mult ou si o feliutza transparenta de carne, cartofii sunt arsi sau nefacuti, furculitzele din plastic scot un sunet ca de creta pe tabla pe farfuriile de scartzaietoare... parca deja te-ai saturat.
Si se face ora de plecare, ma gandesc las' ca ajung eu acasa si bag ceva cald, o ciorba mi-ar merge la casa sufletului. E trafic mare din Pipera pana la mine in Vitan... Pana ajung acasa deja trec de ora regulamentara a cinei. Zic, hai ca inainte sa mananc ma duc sa imi fac un dus rapid, si cand ies ma asez un pic in canapea, sa imi trag sufletul... si uite asha adorm si nu mai mananc...

Cu programul haotic pe care il am, nu am timp sa mananc, si de-abia ce mai apuc sa vorbesc cu prietenii prin offlineuri si sms-uri ca nu mai apuc sa raspund in timp real la telefon sau pe mess.

Ce-as face eu daca as avea un copil? Ce i-as da sa manance?
Ce ar manca el la scoala? Chiar de-as avea timp sa ii fac pachetel cu manacare sanatoasa, de unde stiu eu ca nu il arunca la caini si el se duce sa isi ia chipsuri, sau cola, sau tigari..
I-as da bani de-un corn jumate? Sau de croisant? Uffff...

Scrisoare catre Metallica

http://dono.ro/?p=321#comments

Taranca de weekend?!

Mama e mare devoratoare de ziare cu anunturi. Intr-o buna zi imi zice k mi-a gasit o casa la munte, in Prahova, ieftina ca braga, cu teren mare. Aveam niste banutzi pusi de-o parte, si zic "ura, hai s-o vedem."
M-am cam mirat cand proprietarul m-a indrumat pe drumul spre Urziceni, apoi stanga spre Ploiesti, printr-un sat plin de tigani, cu strazi aglomerate de masini cu numare de Franta si Italia. Am ajuns intr-un final la destinatie, intr-un satuc numit Boldesti, cam la granita intre Ialomita si Prahova. M-a impresionat dimensiunea terenului si a casei...Chiar daca nu era decat o bojdeuca din paianta, ca sa nu zic de pamant. 6 camere pline de paienjeni.... Mi-am zis ca se rezolva cu un smotru de-un weekend. Si gradina... imensa, cu iesire la un rauletz in spatele casei. Deja imi faceam planurile de evadare din Bucuresti cu prietenii, cu gratare si muzica pana dimineata, cu aer curat si nebunii in paturile care scartzaie, cu plimbari in picioarele goale prin iarba.
Am semnat actele prin octombrie. Era frig si nu mai era verdeata, dar imaginatia imi zburda la vara, si deja imi inchipuiam o alee primitoare, plina de flori parfumate si deja vedeam un catzel alergand spre mine, cu urechile fluturand in vant, gata sa ma intampine si sa imi sara de gat, sa ma murdareasca din cap pana in picioare, si apoi sa imi spal hainele de mana.
Si am devenit "propritara" de casa la curte. Cum a dat un pic soarele de primavara m-am dus si mi-am umplut cosul de seminte de flori de la Mr. Bricolage. Si pe langa seminte de flori mi-a zis tata sa ii iau si lui cateva seminte de legume si fructe. Nu mi-am dat seama cate pliculete am luat, pana nu am ajuns la casa si mi-am golit portofelul.
Doar doua d'alea, trei d'alea , si cateva din alealalte.
Mi-am rupt din weekendurile mele libere si am fost sa sap gradina si sa sadesc flori. Tata s-a ocupat de legume si fructe, a pus rasaduri.. el stie ce a facut.
Am reparat si casa la exterior, cu ajutorul unor mesteri din sat. Am carat materialele cu caruta, dintr-o comuna alaturata. De fapt nu eu,tot tata saracu', k eu eram la munca, doar la sfarsit de saptamana veneam sa mai dau o mana de ajutor, sa ma incrunt la peretii strambi ai casei, ridicati de mesteri dupa 5, 10, 20 de pahare de vin imputit si ieftin.
Primii vizitatori au fost doi colegi de-ai mei,cand intr-o delegatie cu mult timp liber la dispozitie le-am propus mai in gluma mai in serios, sa mergem acolo sa facem un gratar. Micii au fost buni, carnea a sfarait, berea a curs lin. Cand s-a lasat seara au venit tantarii si gandurile sumbre. Vorbele incurajatoare de genul " Ai facut o afacere buna, poti sa faci ceva misto aici, sa vezi ce chefuri tragem" s-au transformat in : " Da' de ce ai mai bagat bani in casa sa o repari? Eu as fi dat-o jos si mi-as fi facut vila cu mai putine camere. E prea mult teren, la ce iti trebuia? "
Si a mai trecut o perioada, cand tata a ramas sa aiba grija de tot, iar eu imi vedeam de viata de zi cu zi din Bucuresti.
Ultima oara cand am fost la "mosie" florile mele erau pline de balarii,aleea mea din vis era un lan de iarba crescuta cam juma' de metru, dar mon pere era foarte mandru cat i-au crescut vinetele si pepenii. Mi-a spus chiar sa nu ma agit, k doar nu o sa mancam flori. Prin gard treceau nepasatoare orataniile unei vecine nesuferite, fix in curtea mea. Si tata mi-a zis din nou, "asha e tata la tzara, nu te potzi certa cu vecinii din toate nimicurile" Am oftat si mi-am propus sa imi fac mai mult timp liber sa ma ocup chiar eu. Dar nu am reusit sa imi fac timp. Tot o zi libera pe saptamana am avut, ce sa fac mai intai?
Mi-am luat piscina gonflabila, de 5 metri, cu gandul sa ma balacesc si sa stau la soare cand ma mai duc la gradina. Eram asha entuziasmata incat nu mi-a picat fisa cate galeti de apa din putz trebuie sa scot sa umplu acea "picatura de rasfatz".
M-a sunat mama zilele trecute,si mi-a spus k tata nu mai poate sa faca toata treaba singur...si ca eu profit de bunatatea lui.
M-am gandit sa imi fac un gard inalt, sa scap de gainile "gainatzoase", si de tzatzele alea de vecine. Sa stau topless in curte si sa ingrijesc florile. Sa imi iau masina de tuns iarba si sa pavez aleea cu dale. Si sa chem o gramada de prieteni si sa umplu curtea cu masini straine, cu numere de Bucuresti, sa le dau subiect de barfa la toate cotoroantzele alea batrane.
Imi place locul ala pentru tot ce as putea face acolo. M-am gandit sa vand si sa imi bag picioarele, pentru ca nu imi permit deocamdata sa fac tot ce mi-as dori eu.
Dar nu-i asha ca suna bine sa ai o casa de vacanta?

Mitul s-a destrămat: bila de pe ASE a «căzut»!

Legenda spunea că bila va pica de pe clădire când prima virgină va termina facultatea...

Continuarea aici: http://www.click.ro/actualitate/mitul-s-a-destramat-bila-de-pe-ase-a-cazut

Gotan project

Shall we dance?

Imi amintesc de baieramele din liceu, cand ne strangeam o gramada intr-un apartament, dadeam covoarele si bibelourile la o parte si dansam...pana dimineata... Momentul cel mai asteptat era acela cand se stingea lumina, se puneau catva blues-uri, si atunci aflai daca cel care iti placea tie te invita la dans sau daca nu te invita, macar aflai care iti este rivala:)Per total era interesant, orice s-ar fi intamplat.
Ma uit la cei din jurul meu astazi si la tentativele de distractii pe care le avem cand ne intalnim. Unde mancam, la cate "stele" avem cazare, cat ne costa transportul pana acolo... dar eu nu vreau la mare ca iubita mea e pe stop si raceste...
Frate ma lasi?? Ati uitat cand ne cheltuiam alocatiile pe un weekend la munte, mancam gogosi si mergeam cu nashul? de unde atatea fitze? Din comoditate? Din nepasare pentru ceva nou? Din lipsa curajului de a risca ultimii bani de facturi?
Cui ii spun ca am 28 de ani nu prea ma crede, desi am si eu casa, facturi de platit, neplaceri cu vecinii, revizii la masina, colegi barfitori si un iubit care trancane mereu cand ii propun ceva trasnit. Si cu toate astea, imi doresc sa ies din rutina, vreau sa risc, vreau sa dansez, vreau sa vad locuri noi, vreau sa uit de fitze si probleme, vreau sa zambesc.
PS: Poate ca nu as fi scris acest post, daca nu as fi fost total luata prin surprindere de o invitatie la dans, pe o terasa banala de la mare, unde lumea doar manca. Au fost doar cateva minute, in care m-am simtit bine, m-am simtit flatata, si nu m-am gandit nici o clipa "Nu dansez, ca se uita lumea la noi". I loved every minute of it!

I want to break free....

VINERI-13

Mi-ar fi placut sa fiu azi in Vama, la plaja, la bere, la Stuf...
Dar, ce n'est pas possible. Se intampla prea multe in weekendul asta si trebuie sa fiu la datorie.
Romanii sunt azi preocupati de meciul Romania-Italia, o sa curga multa bere, o sa fie multe injuraturi si cred ca o sa ne luam o mama de bataie de nu o sa ne vedem, dar sa nu fim chiar pesimisti.
Azi mi-am luat papuci galbeni si tricou portocaliu, si deja mi s-a atras atentia ca nu sunt asortata. Oare in asta consta incurajarea tricolorilor? Sau asta e o alta modalitate de a socializa, de a fi in trend? De a avea ce sa discuti?
Si daca ar castiga echipa de fotbal a Romaniei?Eu ce as avea de castigat?Ar iesi lumea la Universitate, iar eu va trebui sa fiu in piata, sa fac poze, pana se hotareste sa se sparga gasca.
La Universitate, in 1990, tot pe 13 iunie a iesit nasol!
Si nu juca Romania, jucau doar niste maimutoi din politica, care ani de-a randul au incercat sa ne convinga ca va fi mai bine. Se jucau cu vietile unor oameni fara aparare, se jucau cu viitorul nostru.
Si daca v-am bagat in ceata, va reamintesc acum ca pe 13 iunie 90 au venit minerii in Bucuresti. "Salvatorii" au distrus vieti, cladiri si vise, apoi au plantat floricele. Urmariti filmuletul de pe youtube pentru mai multe detalii.

Baba cu bebe

Adriana Iliescu a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind cea mai batrana femeie care a dat nastere unui copil. Povestea o stim cu totii, fiind difuzata frecvent in 2005.
Stiti reclama aia cu mosul si baba care fac cu schimbul la vizorul usii? Cam asa se plictisesc batranii si se apuca de spionat, de barfit, de... facut copii! Cum dreaq vine asta? Stiinta bat-o vina a permis acestei dereglate sa dea nastere unui copil, prin implantarea unui ovul si a spermei unor donatori anonimi, dand sperante si altor femei de varsta a 3-a, din lumea intreaga, ca se poate!

Eliza, fetita babei implineste 3 ani zilele acestea. Am fost nevoita sa fac un fotoreportaj despre acest subiect, implicit sa o cunosc pe "cucoana". Nu are telefon mobil, iar intalnirea cu ea a fost planuita cu cateva zile inainte, la domiciliul acesteia. Am asteptat-o in ziua de, la ora de , in fata facultatii unde preda, o institutie particulara de invatamant. Eram cu masina branduita de la ziar, cu sofer, redactor si tot tacamul. Am fost punctuali. Dupa ce s-a depasit cu mult sfertul academic ne-am intrebat daca senilitatea nu a facut-o sa uite despre intalnire.
A aparut totusi dupa vreo 50 de minute. Cu parul prins neglijent si buzele de un rosu aprins, cocosata, cu cateva plase in mana a urcat pe bancheta din spate. O voce pitigaiata a salutat mieros, fara sa scuze intarzierea. Degetele lungi ale mainilor galbene ca de mort, erau acoperite de inele mari, de vrajitoare. Din punga de cadouri pe care o tinea in brate se vedeau urechile unui ursulet de plus. A observat la ce ma uitam si imediat a venit si explicatia: "L-am primit de la studenti, cadou pentru aia mica. Dar ea are o gramada ursi! Si asta este mult prea mare pentru ea. Nu este adecvat varstei sale. O sa il cocot undeva pe un dulap sa il vada, dar sa nu ajunga la el."
Stomacul imi vibra, dar nu erau acei fluturasi de emotie pe care ii simti cand esti indragostit, erau molii de sila! Eram nervoasa si fiecare cuvant scos din gura mare incadrata de zbracituri a babei, ma racaia ca un "ghimpe-n coaste".
Incercam sa ma calmez spunandu-mi ca poate zambetul fetitei o sa ma inveseleasca.
"Inainte sa o luam pe Eliza de la gradinita sa mergem si la mine acasa sa ma schimb de plimbare." Ne-am conformat, ca doar trebuia sa iasa materialul. Am oprit masina in fata unui bloc din Drumul Taberei. La scara era o echipa de "tinerei" care se certau cu administratoul referitor la cineva care isi plimba cainele cu liftul si care, dupa spusele lor ar trebui sa mai plateasca inca o persoana la intretinere."
Am asteptat in masina, cam la 50 de grade celsius cat se facusera sub capota incinsa, timp de o ora si 40 de minute, sa coboare baba.
Cu aceeasi voce sacaitoare , nu se scuza, dar explica faptul ca la ea este ora mesei si a trebuit sa stea sa manance.
Ajunsi la gradinita am asteptat-o pe mumie in parculet, pana cand a iesit smucind o fetita cel putin ciudata, cu un par incalcit, prins intr-un mod foarte "coconesc". Nu a scos nici un sunet, nu a zambit, iar imaginea nu era a unui copil jucaus de 3 ani, ci mai degraba a unui aurolac cu privirea pierduta.
"Ti-ai trait traiul ti-ai mancat malaiul mamaie!". "La ce dreaq iti trebuia copil babaciune?" se auzi o voce ascunsa.
Sa arate cat de grijulie este cu fetita, a scos dintr-o sacosa o pereche de blugi trei sferturi ,cu talie joasa, sa imbrace copilul ca "deja este racoare" (Iar noi nu stiam cum sa ne mai ferim de soarele puternic de afara). Nu intelegea de ce nu ii acopera mijlocul, nu intelegea de ce sunt mai scurti,nu intelegea ce e cu moda asta, iar fetita statea inerta si astepta sa fie schimbata.
Toate miscarile pareau mecanice, fortate, smucite, nepotrivite intre o mama si un copil.
Le-am pozat, fara nici o satisfactie, fara zambet, cu o atmosfera fortata dintr-un loc de joaca pentru copii.
Mi-am spus ca fetita nu va avea nici un viitor, atunci cand mama ei tinerica va da ortul popii, intrucat aceasta nu are rude sau prieteni care i-au putea deveni tutori. Va fi tramblata prin orfelinate, iar educatia "demodata" nu o va ajuta sa se adapteze la un stil de viata modern.

Ma dezgusta articolele politicoase care vor aparea pe marginea acestui subiect, scrise intr-o maniera prietenoasa, despre cat de fericita este baba alaturi de fetita ei si invers.
Eu nu am fost fericita ca le-am intalnit. Si punct.

PERNA SI RUJ

Un titlu foarte tare pentru o carte scrisa de un om deosebit. Doctorul Cristian Andrei reprezinta mult mai mult decat un moderator de emisiuni siropoase la Antena 1. Il ascultam cu placere la radio in ultimul an de liceu, in primii ani de facultate. Ascultam in surdina "Lectii particulare" la Radio 21, ma ascundeam, era secretul meu, pe care nu trebuia sa il stie nimeni. Ascultam diverse povesti, unele chiar penibile, si mi se parea incredibil cat de frumos si convingator vorbea acest om. Mi se parea aiurea sa suni la radio si sa zici k nu ti se mai scoala sau k ai fantezii cu sora ta sau cine stie ce chestii. Nu aveam inca un gps destul de bun cu care sa navighez pe harta complicata a sexualitatii, eram reticenta la fanteziile celor care sunau, ii consideram niste perversi care nu au ce face la ora aceea tarzie din noapte... dar devoram fiecare sfat al doctorului.
Si ca si cand mi-ar fi ascultat gandurile, intr-o seara s-a vorbit despre pervesiuni. Despre reactiile iubitei cand ii spui ca vrei sa faci sex oral, sau despre reactiile lui cand ea ii propunea o partida in trei cu cel mai bun prieten al lui. Ce faci daca el sau ea nu iti imparataseste fanteziile?Treci peste ele si te plafonezi in pozitia misionarului? Fentezi si iti indeplinesti fantezia cu primul care iti iese in cale doar sa vezi cum este? Tu cum ai proceda?
Chiar daca adulterul este subiectul tratat in Perna si Ruj, trebuie inteles mesajul ce transpare, si anume: ca adulterul n-ar exista ca picanterie in acelasi spatiu unde ingredientul principal ar fi dragostea.
Chiar daca este sambata dimineata iar eu sunt la birou, intr-o redactie aproape goala, va urez, citandu-l pe Cristian Andrei "Noapte buna si....vise erotice"!

Nu sunt adepta testelor dar asta e super tare!

Rezultatul meu este ca as fi 67% rusoaica in pat:)
http://www.areyoubritishinbed.co.uk/flash/

Mi-e dor de mare....

Jurnalistii acreditati la Summitul NATO au fost rasfatati cu cadouri

Super agitatie in redactia noastra zilele astea...
Mailuri si telefoane in stanga si in dreapta, cum se face cu acreditarile la marele eveniment? De unde le luam?Ce format trebuie sa fie fotografia pentru legitimatie? Aoleu, mi-am uitat buletinul, ce ma fac?Unde vine microbuzul sa ne ia pentru repetitii? Mi-au cazut pantalonii cand la aeroport m-au pus sa imi dau si cureaua jos. ...
Justin e stresat. De cateva zile a tot alergat pana la cortul amenajat in Parcul Izvor pentru acreditarile jurnalistilor. De fiecare data s-a intors cu coada intre picioare, ba ca ii trebuie alta poza, ba ca trebuie sa mai sune pe nu stiu cine, ba ca a primit rasunatorul raspuns "Te sunam noi".
"M-au puricat precum pe hotzii de cai, m-au intrebat si de strabunici, daca a facut cineva parnaie din familia mea... "
Sever, colegul nostru pe foto, incepe si ne zice "backgroundul" lui:
"Pai eu am un var care a facut puscarie ca a furat, iar bunica-miu a fost si el inchis pe motive politice, pe vremea lui Ceasca. Pun pariu ca astia ne asculta si telefoanele cu Summit-ul lor, asha ca ai grija ce vorbesti mai Justin!"
Azi s-a dat vestea cea mare: sunt gata acreditarile!
S-au imbulzit cu totii, din nou, chiar ca la usa cortului, sa isi ia mult ravnitele legitimatii galbene, care le vor permite accesul la hotelurile unde sunt cazate delegatiile oficiale si toate locatiile alese pentru desfasurarea acestui eveniment de mare amploare pentru Bucuresti.
Si... s-au intors la redactie cu un zambet in coltul gurii. De ce doar atat? Pentru ca sunt constienti de cat vor alerga zilele urmatoare, pentru ca se vor calca in picioare cu ceilalti jurnalisti sa prinda "acea" poza de prima pagina, si cu toate astea zambesc. Ah am uitat sa precizez ca au primit cadouri. Carti despre Romania. Ghiduri pentru Bucuresti. Un film romanesc. Un memory stick de 1gb. O brosura despre apararea romaneasca. O agenda. O insigna. SI o sticla de vin romanesc sa mearga mai bine lectura.




Acum sa cautam un pic calul de dar la dintzi... Cadourile sunt adresate evident delegatiilor de ziaristi straini. Cartile si ghidurile sunt in limba engleza toate. Filmul este celebrul 4,3,2 despre viata unei studente hotarate sa faca avort pe vremea comunista. Acum stai si te intrebi ca prostu' de ce li se da "servita" acestor jurnalisti straini? De ce trebuie sa le fie impusa o anumita parere despre tara noastra?

Summit NATO 2008-Barca pe valuri cu Politia Rutiera

Politia blocheaza accesul atat peste podurile spre Otopeni cat si pe langa ele, redirectionand circulatia prin Pipera

Traian Basescu a generat o tamponare in lantz

Preşedintele Traian Băsescu a fost implicat într-un accident uşor de circulaţie. Tamponarea a avut loc aproape de parcul Cişmigiu, în faţa Primăriei Generale a Capitalei. Preşedintele era singur în maşină, a frânat brusc şi a intrat în maşina din faţă, generând o tamponare în lanţ.

"Mă uitam la clădirea primăriei, chiar la balconul primarului, şi nu am văzut maşinile din faţă", a declarat Traian Băsescu.

Nimeni nu a fost rănit, dar şeful statului nu a scăpat de sancţiunile de rigoare - trei puncte penalizare şi o amendă de un milion de lei.

Traian Băsescu a anunţat la Poliţie accidentul în care a fost implicat, iar maşina avariată a preşedintelui este la secţia de accidente uşoare.

"Este vorba despre o tamponare produsă pe Bulevardul Regina Elisabeta, în jurul orei 17.30. Este vorba de nepăstrarea distanţei de mers. Preşedintele, fiind la volan, a lovit din spate un autoturism aflat în faţa sa, care la rândul lui a lovit maşima din faţă. Este vorba de o simplă tamponare, nu sunt victime omeneşti", a declarat Christian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliţiei.

"Toţi conducătorii auto au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultatul fiind zero, şi au fost sancţionaţi contravenţional cu patru puncte amendă şi cu trei puncte de penalizare", a mai precizat reprezentantul Poliţiei.

Doar o vorba sa-ti mai PUN. A murit Pruteanu!

Toata lumea il stia pe Pruteanu. In general de la televizor. Facea mare audienta, fiind un personaj controversat. Isi spunea cu atata patima parerile incat mai ca iti venea sa il crezi. S-a balacarit cu manelistii, si-a bagat nasul in politica, dar a ramas de neuitat pentru critica adusa "englezismelor" din limba noastra cea de toate zilele.

L-am auzit ieri pe Paunescu la Realitatea cum plangea dupa Pruteanu, MARELE OM. Am zis Dumnezeu sa-l ierte... dar mi s-au fluturat in acelasi timp, in minte, toate amintirile personale legate de acest personaj. Mi-a fost profesor la Scoala Superioara de Jurnalistica. Era un excelent orator si aveai ce invata de la el. Noroc ca nu trebuia sa dau examen la cursul lui, fiind un optional. Ma duceam cu drag la cursul lui, dar tot auzeam diverse legende ca ar fi un mare macho-man cu studentele. In sensul ca daca erai fata, trebuia sa treci mai intai prin mainile lui tremurande, sa ii suporti balele de mos libidinos, asta daca vroiai sa treci examenul.

Si intr-o buna zi vine nenea Pruteanu si zice ca face un casting pentru o emisiune si are nevoie de niste fete mai istetze. Atunci m-am dus si eu motz, gandindu-ma k n-o fi Dracu' asha de negru. Era intr-o sambata si pe culoarele facultatii nu mai erau decat cateva femei de serviciu si multe fete dornice de faima.

Multe ore am asteptat in fata usii de la sala 105. Ieseau fetele de acolo cu fetze in toate culorile curcubeului... si mi-a venit si mie randul. M-a pus sa merg pe coridorul creat intre banci si sa ma uit la el ca si cand ar fi camera de luat vederi. M-a pus sa ii citesc senzual dintr-o culegere de matematica nu mai stiu ce teoreme... Ma pufnea rasul. Era asa de penibil in incercarea lui de a pacali niste studente! Mi-a spus sa ma apropi de catedra, unde un scaun era bine asezat aproape de el. M-a luat de mana si m-a intrebat ce simt. Super amuzata, fara nici un stres ca ar putea sa ma pice la examen i-am raspuns "Va cam tremura mana Dom' profesor". A inceput sa zambeasca si mi-a zis "Tu esti isteata, te aleg la emisiune, dar sa nu mai zici la celelalte. O sa te sun eu sa stabilim detaliile. Cheam-o pe urmatoarea te rog!"

Ma intrebam oare cate fete din provincie entuziasmate de un pic de atentie din partea unuia "de la televiziune" au picat in plasa lui.

Pe vremea aceea putini erau cei cu telefoane mobile, iar eu nu faceam parte dintre norocosi. Asadar, in lista facuta chiar de secretara facultatii mi-am dat numarul de fix. De obicei raspundea tata, pe un ton mai dur, si intreba "Da' tu cine esti ma flacau?". Cand a venit timpul sa ma sune Pruteanu, i-a raspuns tatalui meu "Un coleg". Ai mei stiau deja povestea si eram cu totii total amuzati de situatie. La scoala faceam planuri sa mergem cu un reportofon ascuns si sa il surprindem pe bune si apoi sa il dam "in gat". Dar deja facuse altcineva asta inaintea noastra. Au fost multe reclamatii de hartuire sexuala la adresa lui, insa nu au fost luate in considerare de conducerea facultatii.

Orice legenda are un sambure de adevar. Din punctul meu de vedere putem raspunde la afirmatia " Pruteanu s-a dat la studente " cu >>>This myth is confirmed<<<

http://youtube.com/watch?v=I5SYCN__m7I

Viata de fotomodel

Zilele acestea are loc o mare desfasurare de fortze la Rin Grand Hotel din Bucuresti. Au inceput sa apara delegatiile de ziaristi rusi de la Summit, e si o conferinta nationala de vanzari, dar toti intorc capul cand pe culoare se fatzaie fetele de la Miss Academy. Le vezi peste tot, cand te duci la restaurant, cand te duci la toaleta, cand te plimbi cu lifturile complicate care merg pana la anumite etaje. Ma intreb daca li s-a dat o harta sa se descurce in imensitatea asta de cladire cu 1500 de camere, care se zice ca ar fi cel mai mare hotel din Europa.
Am primit misiunea sa fiu in juriu la preselectie, sa conving cateva dintre cele mai bune sa apara in paginile ziarului Click, si sa le fac poze... multe poze... ca deh se presupune ca ele stiu sa pozeze.

M-a amuzat foarte tare porecla unuia dintre organizatorii acestui concurs :"Terra" si instant m-a dus cu gandul la Lou Bega cu:
"I gotta girl in Paris I gotta girl in Rome
I even gotta girl in the Vatican Dome
I gotta girl right here I gotta girl right there
and I gotta girlfriend everywhere
I even gotta girl in the Vatican Dome
I gotta girl right here I gotta girl right there
and I gotta girlfriend everywhere"

In general sunt punctuala si am ajuns chiar la 9.30 (dimineata, da?) cum am stabilit cu organizatorul pentru a le poza pe zane.
Ajunsa la receptie l-am sunat pentru a-l repera, si mi-a spus sa vin intr-o camera anume. M-am gandit ca au primit un spatiu special pentru fotografii. Am intrat timida si am dat de 3 fete aliniate sub plapuma, doua dormeau inca, una se scarpina la ochii nedemachiati cu o seara in urma. Terra era in fata unui laptop, asezat la un mini-birou, impreuna cu asistenta sa. S-a scuzat scurt, spunandu-mi ca au stat pana tarziu in club cu o seara in urma. Mi-au spus sa astept pentru ca zanele pe care trebuia sa le pozez se vor pregati repede.

Am asteptat, am mai iesit pe hol, am mai fumat o tigara, si inca una si inca una... s-a facut ora 11 si nici un semn de la gagici. S-au trezit pana si cele adormite de sub plapuma misterioasa...
In jur de 12 mi se spune sa merg la etajul 13. Neah, 13 ala fara ghinion! Si iata ce a aparut:










Cool nu?

Am verificat data si am vazut ca totusi nu era 1 Aprilie, asadar nu putea sa fie chiar o farsa.
Incercand sa scap de aia mica cu aparat dentar dornica de a cuceri publicul de la Click, am alergat ca si cand cautam o gura de apa in desert, spre Terra. L-am intrebat ce naiba se intampla, toate sunt asa?
Mi-a raspuns calm ca cele mai bune nu sunt interesate de aparitia in ziar, chiar daca sunt recompensate financiar la aparitie. Aveau alti barbati de impresionat, si cu siguranta, nu barbatii care citesc ziarul Click, ci mai degraba revistele glossy de business:)


Pan' la urma m-am apucat de fotografii... cu cele cateva pe care le-am convins... Cam asta a iesit:
Si de-al naibii netul meu face figuri si nu ma mai lasa sa postez fotografii cu fete vesele:)
Asadar va urez vise placute si ... umede!